pînă prep. – 1. Exprimă ideea de limită în timp sau în spațiu. – 2. (Conj.) Cîtă vreme, atîta timp cît. – Var. pănă. Mr. pînc(ă), megl. pănă, pon, istr. pire, pir. Probabil din lat. paene(ad), cf. Cipariu, Gram., 39; Pușcariu 1319; Tiktin; REW 6669, dar der. nu este clară. Etimonul lat. *pro ad (Crețu 355) este improbabil. Se folosește împreună cu alte prep. (pînă la, pînă spre, pînă în etc.), cînd nu este înaintea unui adv. Cu rol de conj. se folosește și în combinație pînă ce, pînă cînd, pînă unde. Cf. Moser 439. Vezi definitia »

CÍSTĂ s.f. (Arheol.) Vas cilindric de metal caracteristic pentru prima epocă a fierului din Italia. [< lat. cista]. Vezi definitia »

TORNÁDĂ² s. f. dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se relua o idee deja exprimată și unele versuri folosite mai înainte în aceeași piesă. (< fr. tornada) Vezi definitia »

ACIDOGENÉZĂ s. f. proces de formare a unui acid. (< fr. acidogenèse) Vezi definitia »

AMILOLÍZĂ s. f. hidrolizare a amidonului sub acțiunea amilazelor. (< fr. amylolyse) Vezi definitia »