FUMIGÉN, -Ă adj. Producător de fum sau de ceață. ◊ Lumânare fumigenă = tub care conține o substanță fumigenă folosită mai ales la camuflarea obiectivelor militare. [< fr. fumigène, cf. lat. fumus – fum, gr. gennan – a naște]. Vezi definitia »

ABORIGÉN, -Ă adj. (Rar) Băștinaș, autohton, indigen. [< fr. aborigène, cf. lat. aborigines < ab origine – de la început]. Vezi definitia »

ȘAMISÉN s. n. instrument muzical popular japonez cu coarde, asemănător cu chitara, cu sunet ascuțit și metalic. (< fr. shamisen) Vezi definitia »

BENZPIRÉN s.n. Hidrocarbură extrasă din gudron, substanță puternic cancerigenă. [Sil. mf. benz-] (din germ. Benzpyren, engl. benzopyrene) Vezi definitia »

ABDOMÉN, abdomene, s.n. 1. Parte a corpului, între torace și centura pelviană, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen. Vezi definitia »