zoochimíe s. f., art. zoochimía, g.-d. zoochimíi, art. zoochimíei Vezi definitia »

FOTOGENÍE s. f. Însușirea de a fi fotogenic. – Din fr. photogénie. Vezi definitia »

ECRINOLOGÍE s. f. ramură a fiziologiei care studiază secrețiile. (< fr. eccrinologie) Vezi definitia »

NERVÁȚIE/NERVAȚIÚNE s. f. 1. dispoziție a nervurilor unei frunze, ale unei aripi etc. ◊ ansamblul acestor nervuri. 2. (tehn.) nervatură. (< fr. nervation) Vezi definitia »

JONGLERÍE s.f. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Fig.) Abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor. [Gen. -iei. / cf. fr. jonglerie]. Vezi definitia »