DIALÓG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire între două persoane. ♦ (P. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanții a două părți, a două țări etc. ♦ (P. spec.) Formă de convorbire între două personaje, în care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară în care se redă convorbirea dintre două personaje. ◊ Linie de dialog = semn ortografic de punctuație care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire. 2. Operă literară scrisă sub formă de dialog. [Pr.: -di-a-] – Din fr. dialogue, lat. dialogus. Vezi definitia »

OTORINOLARINGOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în otorinolaringologie; orelist. (< otorinolaringologie) Vezi definitia »

NEUROLÓG, -Ă, neurologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în boli ale sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologue. Vezi definitia »

stog (-guri), s. n. – Grămadă de fîn sau de paie. Sl. stogŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 370; Conev 73), cf. bg., sb., cr., slov. stog. – Der. stogoman (var. stogoș(at), Banat stogoșan), adj. (varietate de lînă); stogoșat, adj. (țuguiat). Vezi definitia »

FICOLÓG, -Ă, s.m. f. Specialist în ficologie. [< fr. phycologue] Vezi definitia »