POL s.m. 1. (Mat.) Fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera. ♦ Originea unui sistem de coordonate polare. 2. (Astr.) Fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului. ♦ Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte în care bolta cerească pare să fie atinsă de axa în jurul căreia se efectuează mișcarea diurnă a aștrilor. 3. (Fiz.) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (Fig.) Extremități, puncte opuse unul față de celălalt. [Pl. poli, (s.n.) poluri. / < fr. pôle, cf. germ. Pol < lat. polus , gr. polos < polein – a se întoarce, a se învârti]. Vezi definitia »

CALCIFERÓL s.m. Vitamina D₂. [< fr. calciférol – nume comercial]. Vezi definitia »

ANTRESÓL s.n. Etaj mic dedesubtul primului etaj; mezanin. [Pl. -luri. / < fr. entresol]. Vezi definitia »

PROTARGÓL s. n. Antiseptic sub formă de pulbere fină, galbenă sau galbenă-brună, format din azotat de argint și o soluție alcalină de proteine, folosit în tratamentul mucoaselor, la guturai, la boli de ochi etc. – Din germ. Protargol. Vezi definitia »

CINEMIRÁCOL s. n. tip cinerama, perfecționat în privința îmbinării pe ecran a celor trei imagini proiectate. (< fr. cinémiracle) Vezi definitia »