STÂNCĂ, stânci, s. f. 1. Bloc mare de piatră (în munți), de obicei cu pereții drepți și colțuroși; stană. 2. Fig. Obstacol, dificultate mare. – Et. nec. Vezi definitia »

ATMOSFÉRĂ, (3) atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ (Fig.) Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ (Fig.) Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère. Vezi definitia »

EXCLAVĂ, -E, s. f. Parte a unui stat sau entități administrativ-teritoriale care nu comunică cu teritoriul de bază al acestuia, fără a fi o insulă. [Definiție preluată de la Wikipedia] Vezi definitia »

CARTOGRÁMĂ s.f. Grafic care prezintă date statistice repartizate teritorial. [< fr. cartogramme]. Vezi definitia »

SUBTANGÉNTĂ s. f. (mat.) segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția tangentei la curbă în acel punct cu axa absciselor. (după fr. sous-tangente) Vezi definitia »