OCULTÁȚIE s. f. 1. eclipsare temporară a unui astru datorită interpunerii unui alt astru între acesta și observator. 2. dispariție a ceva; disimilare. ◊ (mar.) acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. (< fr. occultation, lat. occultatio) Vezi definitia »

STEREOIZOMERÍE s. f. Proprietate specifică stereoizomerilor. [Pr.: -re-o-i-] – Din fr. stéréo-isomérie. Vezi definitia »

EPARHÍE, eparhii, s. f. Diviziune administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie, dieceză. – Din ngr. eparhía. Vezi definitia »

ALVEOLOCLAZÍE s. f. proces de distrugere progresivă a sistemului osos alveolar prin resorbția țesutului osos. (< engl. alveoloclasia) Vezi definitia »

MENINGOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolire, îmbătrânire (patologică) a meningelor. [Gen -iei. / < fr. méningomalacie, cf. gr. meninx – membrană, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »