OTOLOGÍE s.f. (Med.) Studiul urechii și al bolilor ei; otiatrie. [Gen. -iei. / < fr. otologie, cf. gr. ous – ureche, logos – studiu]. Vezi definitia »

uratenie Vezi definitia »

CISTICORAFÍE s. f. sutură chirurgicală a canalului cistic. (< fr. cysticorrhaphie) Vezi definitia »

ERÚPȚIE s. f. 1. ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc. ♦ ~ vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism. 2. ~ solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli. (< fr. éruption, lat. eruptio) Vezi definitia »

ADINAMÍE s. f. lipsă totală a forței fizice, care însoțește unele boli. (< fr. adynamie) Vezi definitia »