VELEÁT, (rar) veleaturi, s. n. (Înv. și pop.) 1. Timp fixat, hotărât pentru realizarea a ceva; dată, termen; p. ext. an. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul. 2. Durată a vieții, trai. ♦ (În construcție cu verbele „a veni”, „a sosi”) Sfârșitul vieții; moartea. [Var.: văleát s. n.] – Din sl. vŭlĕto „în anul...”. Vezi definitia »

PERCLORÁT s. m. sare a acidului percloric. (< fr. perchlorate) Vezi definitia »

BATÁT, batați, s. m. Plantă perenă din țările calde, cu tulpina lungă, târâtoare, cu frunze mari, cu flori albe sau roz, cultivată pentru tuberculele sale comestibile bogate în amidon, vitamine și zahăr, cartof dulce (Ipomoea batatas); p. restr. tuberculul acestei plante. – Din. rus. batat. Cf. sp., port., it. batata. Vezi definitia »

pecinginát, pecinginátă, adj. (înv.) de pecingine. Vezi definitia »

FOLIÁT, -Ă adj. 1. Cu frunze, cu foi. 2. (Chim.) Dispus în lame subțiri. [Pron. -li-at, pl. -ați, -ate. / < fr. folié]. Vezi definitia »