INTERJÉCȚIE s.f. (Gram.) Parte de vorbire neflexibilă fără funcție sintactică și care exprimă stări sufletești sau imită sunete, zgomote etc. [Gen. -iei, var. interjecțiune s.f. / cf. fr. interjection, lat. interiectio]. Vezi definitia »

ZOOPALEONTOLOGÍE S. f. Știință care studiază animalele fosile. [Pr.: -le-on-] – Din fr. zoopaléontologie. Vezi definitia »

HEGEMONÍE s. f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, de obicei a unui stat față de alte state. [Var.: heghemoníe s. f.] – Din fr. hégémonie. Vezi definitia »

BACTERIOFAGÍE s.f. Distrugere a bacteriilor de către bacteriofagi. [Gen. -iei. / < fr. bactériophagie, cf. lat. bacteria – bacterie, gr. phagein – a mânca]. Vezi definitia »

CAPICHEHÁIE s. f. v. capuchehaia. Vezi definitia »