NOMINÁL, -Ă, nominali, -e, adj. 1. Care conține nume, care indica un nume, de nume; după nume; pe nume. ◊ Valoare nominală = valoare indicată pe o acțiune, pe o hârtie-monedă (care uneori nu corespunde cu valoarea reală; valoare oficială. Putere (sau valoare) nominală = putere pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic. ♦ Care figurează (numai) cu numele; care este de formă. ♦ Care este calculat în bani. 2. (Gram.) Care face parte din categoria numelui, care ține de categoria numelui, care se adaugă la nume, care formează un nume. ◊ Flexiune nominală = declinare. Predicat nominal = predicat alcătuit dintr-un nume predicativ și un verb copulativ la un mod personal. – Din fr. nominal, lat. nominalis. Vezi definitia »

COLOCVIÁL, -Ă adj. (despre vorbire, stil) de conversație (familiară). (<engl. colloquial) Vezi definitia »

TONÁL, -Ă adj. (Muz.) Referitor la tonuri, la tonalitate. ◊ Sistem tonal = sistem al tonurilor. ♦ (Pict.) Referitor la tonul sau la nuanța culorilor. [Cf. fr., engl. tonal]. Vezi definitia »

BOTRIOIDÁL ({s} gr. botrys „ciorchine” + eidos „aspect”) adj. (Despre forma unui agregat mineral) Asemănătoare unui ciorchine de strugure (ex.: depozite colomorfe – hematit, opal – rezultate prin consolidarea unor geluri). Vezi definitia »

TRANSPLEURÁL, -Ă adj. care traversează pleura. (< fr. transpleural) Vezi definitia »