Definita cuvantului fluctuație
FLUCTUÁȚIE s. f. abatere foarte mică, întâmplătoare și temporară, față de o anumită stare, de un anumit reper. ◊ fluctuare; oscilație, schimbare. (< fr. fluctuation, lat. fluctuatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu fluctuație
BÁIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină. – Magh. bánya. Vezi definitia »
HIPOXEMÍE s. f. diminuare a cantității de oxigen din sângele arterial. (< fr. hypoxémie) Vezi definitia »
METODOLOGÍE s.f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza metodelor folosite în știința modernă; știință și teorie despre metodă. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate. [Gen. -iei. / < fr. méthodologie, cf. gr. methodos – metodă, logos – studiu]. Vezi definitia »
copíe (-íi), s. f. – 1. Abundență, belșug. – 2. Duplicat. Lat. copia (sec. XVIII), intrat și prin filiera rus. kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), cf. copie. Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvănean. – Der. copia, vb. din fr. copier; copiator, adj. (care copiază); copier, s. n. (registru de copii), din germ. Kopier(buch); copist, s. m., din fr. copiste; copios, adj., din lat. copiosus (sec. XIX). Vezi definitia »
DISCHEZÍE s. f. defecație dificilă. (< fr. dyschésie) Vezi definitia »