RECTIFICÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta, a corecta. 2. A netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. A purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. [P.i. rectífic, 3,6 -că. / cf. fr. rectifier, < lat. rectus – drept, facere – a face]. Vezi definitia »

ZÚCA s. f. art. (În expr.) A sta (cuiva) de-a zuca = a sta pe capul cuiva. Vezi definitia »

tehnica complexa de aranjare (tundere) a vegetatiei din spatiile verzi, in diferite forme (animale etc) Vezi definitia »

practica sexuala constand in stimularea orala, pana la orgasm a organelor sexuale masculine interne Vezi definitia »

broasca Vezi definitia »