SÓNIC, -Ă adj. 1. referitor la sunete; sonor. ◊ referitor la gama de frecvențe care cuprinde infrasunetele, sunetele și ultrasunetele. 2. (despre un sistem fizic, termic etc.) care folosește proprietățile undelor sau oscilațiilor mecanice din corpurile lichide ori solide. (< fr. sonique) Vezi definitia »

MACARÓNIC, -Ă adj. (despre versuri, poezii, stil etc.) scris într-o limbă specifică macaronismului. (< fr. macaronique, it. maccheronico) Vezi definitia »

BALCIC, oraș în NE Bulgariei, pe Coasta de Argint, la S de capul Caliacra; 12,2 mii loc. (1982). Stațiune balneoclimaterică pe țărmul Mării Negre. Castel cu parc și paraclisul „Stella Maris” în stil bizantin, inspirat din arhitectura bisericii domnești de la Curtea de Argeș, cu fresce interioare, care au aparținut (reședință de vară) reginei Maria a României. În antic. colonia greacă Dionysopolis înființată de coloniști din Milet în sec. 6 î. Hr. Între 1913 și 1940, situată în Cadrilater, a aparținut României. Vezi definitia »

PARATÍFIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de paratifos; (despre microbi, bacili) care provoacă paratifosul. (< fr. paratyphique) Vezi definitia »

MUZEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la muzeologie. [< fr. muséologique]. Vezi definitia »