DIFTÓNG s.m. Emisiune a două timbre vocalice în cadrul unei singure silabe. ♦ Semn tipografic conținând două vocale sau o vocală și o semivocală. [Cf. fr. diphtongue, lat. diphtongus, gr. diphtongos < di – din două, phtongos – vocală]. Vezi definitia »

fleng, fleángă, adj. (reg.; despre porci) cu urechile aplecate înainte, peste ochi; bleg. Vezi definitia »

CRÓSING s. n. construcție care asigură încrucișarea subterană a doi curenți de aer unul deasupra celuilalt, în galeria unei mine. (< engl. crossing) Vezi definitia »

otîng (-guri), s. n. – Pîrghie care se pune la jugul plugului pentru a avantaja boul mai slab. – Var. otînc. Sl. otągu (Conev 61); nu e probabilă der. din sl. tiniku „slab, delicat” (Scriban). – Der. otînci (var. otîngi, otînji), vb. (a pune o pîrghie mică la jug; a pune în mișcare cu o pîrghie; a deschide, a rupe; a pedepsi, a bate), ultimul sens pornind de la ideea de „a lovi cu o pîrghie” (nu e admisibilă der. din sl. otiničati „a extenua”, propusă de Cihac, II, 234 și nici cea din sl. *otutąžiti „a prigoni”, sugerată de Tiktin); otînjeală, s. f. (Mold., bătaie, chelfăneală). Vezi definitia »

HEAGING HÍ-GING/ s. n. operație de contracarare a riscurilor ce pot decurge din oscilațiile prețurilor de comerț exterior sau ale cursurilor de schimb. (< engl. heaging) Vezi definitia »