HIEROGLÍFĂ s.f. 1. Semn al scrierii vechilor egipteni, care reprezenta cu ajutorul unor figuri lucrurile sau ființele despre care se scria. ◊ Teoria hieroglifelor = teorie agnostică potrivit căreia senzațiile și reprezentările omului nu sunt o copie a obiectelor, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 2. (Fig.; ironic) Scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. [Pron. hi-e-, var. ieroglifă s.f. / < fr. hiéroglyphe, cf. gr. hieros – sacru, glyphein – a grava]. Vezi definitia »

BARABÚȘCĂ, barabuște, s. f. (Reg.) Cartof. – Din barab[ulă] + suf. -ușcă. Vezi definitia »

sirípă s.f. (reg.) muștar de câmp. Vezi definitia »

LUTEÍNĂ s. f. Progesteron. – Din fr. lutéine. Vezi definitia »

ECOSÉZĂ s.f. Vechi dans popular scoțian cu o mișcare rapidă; compoziție care imită muzica scoțiană. [Pl. -ze. / < fr. écossaise]. Vezi definitia »