PORTO-FRÁNCO s.n. v. porto-franc. Vezi definitia »

ROCOCÓ adj. invar. 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (și substantivat, n.) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec. XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. 2. Fig. Extravagant. – Din fr. rococo. Vezi definitia »

ONCO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „masă”, „volum”, „tumefacție”, „tumoare (malignă)”. [Cf. gr. onkos – masă, volum]. Vezi definitia »

ART DECO s. f. artă aplicată obiectelor utilitare (mobilier, costumație, ceramică). (< engl. art déco) Vezi definitia »

CÚNICO s.n. (Metal.) Aliaj de cupru, nichel și cobalt. [< fr. cunico, cf. Cu(pru) + Ni(chel) + Co(balt)]. Vezi definitia »