SUSPÉNSIE s.f. 1. Atârnare. ♦ Întrerupere (intenționată) a sensului, a frazei. 2. Sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid. 3. Mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susțin acest echipament. ♦ Legătura elastică dintre un sistem tehnic și piesa lui de reazem. [Gen. -iei, var. suspensiune s.f. / cf. fr. suspension, lat. suspensio]. Vezi definitia »

HIDROTIPÍE s. f. procedeu de realizare a fotografiilor în culori, folosit la copierea filmelor cinematografice color cu matrițe în relief, cu ajutorul unor coloranți solubili în apă. (< fr. hydrotypie) Vezi definitia »

CONFORMÁȚIE s. f. structură fizică a unui corp, a unui teren, a unei substanțe; constituție (I, 2). (< fr. conformation, lat. conformatio) Vezi definitia »

ECOGRAFÍE s. f. (Med.) Metodă de diagnosticare prin ultrasunete; ultrasonografie. – Din fr. échographie. Vezi definitia »

COLPOLAPAROTOMÍE s. f. deschidere chirurgicală a cavității abdominale prin vagin. (<fr. colpo-laparotomie) Vezi definitia »