PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle. Vezi definitia »

SIMEDIÁNĂ s. f. dreaptă care trece printr-un vârf al unui triunghi și este simetrica medianei față de bisectoarea interioară dusă din același vârf. (< fr. symédiane) Vezi definitia »

BALERCÚȚĂ, balercuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balercă. – Balercă + suf. -uță. Vezi definitia »

TORTÍȚĂ, tortițe, s. f. Diminutiv al lui toartă. – Toartă + suf. -iță. Vezi definitia »

DOHÓTNIȚĂ, dohotnițe, s. f. (Reg.) Vas în care se păstrează dohotul. – Dohot + suf. -niță. Vezi definitia »