BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare de intoxicație în care se află omul beat și care se caracterizează prin amețeală, tulburare a minții etc. ◊ Beție cu stupefiante sau beție rece = stare de amețeală și de tulburare a minții, provocată de introducerea în organism a unor stupefiante. ♦ Deprindere sau patimă de a bea băuturi alcoolice în cantități mari. 2. Petrecere cu băutură; chef. 3. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine, cauzată de o emoție puternică. ♦ Beție de cuvinte = înșirare fără sens de cuvinte; stil umflat, bombastic. ♦ Pornire nestăpânită; furie. – Din beat + suf. -ie. Vezi definitia »

VALVULECTOMÍE s. f. rezecție operatorie a unei valvule cardiace, în caz de stenoză. (< fr. valvulectomie) Vezi definitia »

BIOCLIMATOLOGÍE s. f. Știință care studiază influența climei asupra ființelor vii. [Pr.: bi-o] – Din fr. bioclimatologie. Vezi definitia »

SCHIZOFRENÍE, schizofrenii, s. f. Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea și destrămarea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea contactului cu realitatea. – Din fr. schizophrénie. Vezi definitia »

TELEGENÍE s. f. calitatea a ceea ce este telegenic. (< fr. télégénie) Vezi definitia »