ILUSTRITÁTE s.f. (Rar) Însușirea de a fi ilustru; personalitate ilustră; ilustrime. [Et. incertă]. Vezi definitia »

stravéte, stravéți, s.m. (reg.) traversă. Vezi definitia »

donquijóte (tip uman) [quijo pron. chiho] (-qui-) s. m. Vezi definitia »

CONJUGÁTE s.f. pl. Ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spori, reproducându-se prin conjugare (3) [în DN]; (la sg.) algă din acest ordin. [< fr. conjuguées]. Vezi definitia »

BINARITÁTE s. f. (Mat.) Însușirea de a se diviza în două unități sau elemente. – Binar + suf. -itate. Vezi definitia »