VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară. – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius. Vezi definitia »

pândár, pândári, s.m. (pop.) 1. paznic al terenurilor cultivate ale statului; pândaș, jitar, meregiu, pârgar. 2. paznic de pădure; pădurar. 3. santinelă, strajă. 4. (înv.) spion. Vezi definitia »

pixidár, pixidári, s.m. (înv.) ostaș pedestru purtător de suliță. Vezi definitia »

POLICÁR s.m. (Anat.) Degetul gros de la mână; police. [< lat. pollicaris]. Vezi definitia »

POSTȘCOLÁR, -Ă adj. Care urmează școlii. [Cf. fr. postscolaire]. Vezi definitia »