PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. Vezi definitia »

nobét, nobéturi, s.n. (înv.) 1. paradă cu muzică militară, seara, la curtea domnească; serenadă executată de muzica militară turcească. 2. schimbare. 3. obicei, rânduieli. Vezi definitia »

BECHET, com. în jud. Dolj, pe Dunăre; 4.334 loc. (1991). Port fluvial. Fabrică de covoare. Stațiune de cercetări pentru ameliorarea nisipurilor. Vestigii ale ale unei importante așezări rurale romane (sec. 2-3). Vezi definitia »

incet la minte Vezi definitia »

TURNICHÉT s. n. 1. (mar.) rolă metalică fixată vertical în puncte, care împiedică frecarea lanțului ancorei sau al parâmelor. 2. masă rotativă pe care se așază sticlele spre a fi umplute cu lichide, în industria alimentară. 3. bare în cruce care se rotesc pe un ax vertical, permițând trecerea câte unei singure persoane. 4. lansare (2). 5. instrument în formă de garou, pentru comprimarea arterelor. (< fr. tourniquet) Vezi definitia »