MONO¹- Element de compunere cu sensul de „unic”, „singur”, „o dată”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. mono-. Vezi definitia »

MILINÓ s. n. pânză de in foarte subțire. (< fr. milinon) Vezi definitia »

ORGANO- elem. organ²(o)-. Vezi definitia »

RONDÍNO s.n. Piesă muzicală de proporții mici, construită în formă de rondo. [< it. rondino]. Vezi definitia »

KAKEMÓNO s. n. Pictură japoneză executată în culori de apă sau în tuș de China, pe rulouri lungi de formă dreptunghiulară, de mătase, de pai de orez sau de hârtie, care se atârnă în lung pe pereți. – Din fr. kakémono. Vezi definitia »