ȚÍCĂ s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică. Vezi definitia »

CURBÚRĂ s. f. îndoitură în formă de arc, arcuire; locul îndoiturii. ◊ regiune muntoasă, deluroasă în formă de semicerc. (< fr. courbure) Vezi definitia »

ștángă, ștăngi, s.f. (pop.) 1. bară de metal; drug, rangă. 2. (reg.) fusul valului de la moara cu apă. 3. (reg.) bară de lemn care transmite mișcarea de la roată la pânza joagărului. Vezi definitia »

CARBOXILÁZĂ s.f. Diastază care, în timpul metabolismului glucidelor, produce gruparea carboxil. [< fr. carboxylase]. Vezi definitia »

GODÉTĂ, godete, s. f. Vas mic în care se amestecă culorile pentru pictură. – Din fr. godet. Vezi definitia »