MONT, monturi, s. n. Parte care rămâne după amputarea unei mâini sau a unui picior; ciot. ♦ Capăt proeminent al unui os sau al unei articulații; spec. proeminență patologică a unui os sau a unei articulații, îndeosebi la degetul gros de la picior. – Din bont. Vezi definitia »

PARAVẤNT, paravânturi, s. n. Sistem de protecție împotriva vântului, format din panouri sau din plantații (situate de-a lungul liniilor unei stații de triaj). – Para¹- + vânt (după fr. paravent). Vezi definitia »

GIRÁNT², -Ă, giranți, -te, s. m. și f. V. gerant. Vezi definitia »

ELUCUBRÁNT, -Ă, elucubranți, -te, adj. (Livr.) Aberant, absurd. – Din fr. élucubrant. Vezi definitia »

CVERULÉNT, -Ă adj., s. m. f. (psihopat, paranoic) revendicativ, plângăreț. (< fr. quérulent) Vezi definitia »