COÁMĂ, coame, s. f. 1. Păr lung (și stufos) care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale. ◊ Păr lăsat să crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui bărbat. ♦ Fig. Frunziș des din vârful coroanei arborilor. 2. Culme prelungită de deal sau de munte; creastă. 3. Partea de deasupra, orizontală, a unui zid. ♦ Linie de intersecție (orizontală sau oblică) a două versante de acoperiș. – Lat. coma. Vezi definitia »

FOSFATÁZĂ s.f. Enzimă capabilă să hidrolizeze și să precipite sărurile organice ale acidului fosforic. [< fr. phosphatase]. Vezi definitia »

ENCLÁVĂ s.f. 1. Fragment de rocă de altă natură înglobat în masa unei roci eruptive. 2. Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene. 3. Teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. [Var. anclavă s.f. / < fr. enclave]. Vezi definitia »

DEXTRÓZĂ s. f. glucoză dextrogiră obținută prin hidroliza acidă a zahărului, amidonului, celulozei etc. (< fr. dextrose) Vezi definitia »

ȚIMBÁLĂ s. f. v. țambal. Vezi definitia »