ECLECTÍSM s.n. 1. Îmbinare mecanică a unor idei, concepții, puncte de vedere eterogene și opuse. ♦ Neconsecvență în convingeri; starea celui eclectic. 2. (Arhit., arte) Îmbinare necritică a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artiști consacrați. [ < fr. éclectisme]. Vezi definitia »

EPIFENOMENÍSM s.n. v. epifenomenalism. Vezi definitia »

APRIORÍSM s. n. concepție filozofică idealistă care consideră cunoașterea esenței lucrurilor anterioară experienței omului. (< fr. apriorisme) Vezi definitia »

COLBERTÍSM s. n. sistem economic potrivit căruia se cere protecționismul temporar al producției naționale. (< fr. colbertisme) Vezi definitia »

ULTRALIBERALÍSM s. n. liberalism exagerat. (< engl. ultraliberalism) Vezi definitia »