BÓBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bóbotă s. f.] – Din bg., scr. bobot. Vezi definitia »

RAZMÓT s. n. Zbor orizontal al unor aeronave foarte aproape de sol. – Din fr. rase-mottes. Vezi definitia »

TRÉNCICOT s. n. trenci. (< engl. trenchcoat) Vezi definitia »

HOMOZIGÓT s.m. (Biol.) Organism hibrid cu un singur tip de gameți. [< fr. homozygote]. Vezi definitia »

FAGÓT s.n. Instrument de suflat din lemn, cu registru grav, în formă de tub curbat, cu clape și ancie dublă. (din it. fagotto, germ. Fagott) Vezi definitia »