SANBENÍTO s.n. invar. Tunică galbenă făcută din pânză de sac, care se punea celor condamnați de inchiziție. ♦ Condamnare. [< it. sanbenito, sp., fr. san-benito]. Vezi definitia »

CÁNTO² s. n. muzică vocală. ◊ studiul tehnicii și artei interpretării vocale. (< it. canto) Vezi definitia »

HISTO-/HISTIO- elem. „țesut organic”. (< fr. histo-, histio-, cf. gr. histos, histion) Vezi definitia »

ONOMATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „nume”, „cuvânt”. [ < fr., it. onomato-, cf. gr. onoma, onomatos]. Vezi definitia »

ERGAST(O)- elem. „care elaborează, care transportă”. (< fr. ergast/o/-, cf. gr. ergastes, muncitor) Vezi definitia »