SPÚTĂ, spute, s. f. (Livr.) Mucozitate expectorată de cineva; flegmă. – Din lat. sputum, it. sputo. Vezi definitia »

ELECTROVALÉNȚĂ, electrovalențe, s. f. Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor de atracție dintre aceștia. – Din fr. électrovalence. Vezi definitia »

CUSĂTÚRĂ, cusături, s. f. 1. Cusut. ♦ Faptul de a coase între ele marginile unei plăgi, după o intervenție chirurgicală. 2. Locul unde se îmbină, prin cusut, două bucăți de stofă, de pânză etc.; ața cu care s-a cusut. ♦ Linie de asamblare, prin nituire sau prin sudare, a două plăci sau piese metalice. ♦ Loc unde s-a efectuat o cusătură (1), după o intervenție chirurgicală. 3. Felul cum este cusut ceva, modelul, punctul cu care se coase; p. ext. ornamentele cusute pe o pânză, pe o stofă etc. 4. Lucru la care coase cineva. [Var.: (reg.) cusutúră s. f.] – Cusut + suf. -ură. Vezi definitia »

CARÁCĂ s.f. Navă voluminoasă, cu catargul principal foarte înalt, folosită de portughezi pâna la sfârșitul sec. XVI. [< fr. caraque, cf. ar. karraka]. Vezi definitia »

antonícă (-ci), s. f. – Plantă, angelică (Archangelica officinalis). De la [sfîntul] Anton (Hasdeu). Vezi definitia »