PROLONGÁȚIE s. f. 1. alungire. 2. (muz.) poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. (< fr. prolongation, lat. prolongatio) Vezi definitia »

DIORÍE, diorii, s. f. (Grecism înv.) Termen de plată; scadență, soroc. [Pr.: di-o-] – Din ngr. dioría. Vezi definitia »

TABULÁȚIE s.f. Operație făcută de anumite mașini de calcul atunci când sunt folosite la însumări; tabulare. [Cf. it. tabulazione, lat. tabulatio]. Vezi definitia »

IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisiune de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var.: iradiațiúne s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio. Vezi definitia »

NEFROTOMÍE s. f. incizie a rinichiului (pentru îndepărtarea calculilor) (< fr. néphrotomie) Vezi definitia »