BUCĂLÁIE, bucălăi, s. f., adj. f. (Oaie) cu botul negru. – Din bucă + laie. Vezi definitia »

ACEFALÍE s.f. 1. Lipsa capului la unele animale inferioare. 2. Monstruozitate congenitală constând în lipsa capului la făt. [Gen. -iei. / < fr. acéphalie]. Vezi definitia »

HIDROMETEOROLOGÍE s.f. Disciplină care studiază circulația apei în atmosferă. [Pron. -te-o-, gen. -iei. / cf. germ. Hydrometeorologie, fr. hydrométéorologie]. Vezi definitia »

OPOTERAPÍE s. f. tratament cu sucuri extrase din glandele sau din țesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor ori ale țesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. (< fr. opothérapie) Vezi definitia »

COMPOZÍȚIE s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc un compus; structură. ♦ Compus; amestec. 2. Operă artistică, în special muzicală. ♦ Modul de organizare internă a unei opere literare. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ♦ Mod în care a fost compusă o bucată muzicală; structură muzicală. 4. Aranjament, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♦ (Fot.) Aranjament artistic și rațional al unei imagini. ♦ Gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. Interpretare a unui rol de către un actor, care prezintă trăsăturile distinctive ale unui personaj, deosebite de cele ale actorului. 6. Lucrare scrisă a unui elev în care se dezvoltă o temă oarecare. 7. Aliaj de plumb cu cositor, folosit pentru lipituri moi. 8. Formă de tipar constituită din elementele ei componente. [Gen. -iei, var. compozițiune s.f. / cf. fr. composition, it. composizione, lat. compositio]. Vezi definitia »