UNIVERSALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este universal; universalism (1). 2. totalitate, generalitate. 3. (jur.) caracter al acelor reguli care se aplică fără nici o discriminare și în mod egal în toate statele. ◊ caracterul unei organizații internaționale de a fi deschisă tuturor statelor lumii care-i acceptă statutul. (< fr. universalité, lat. universalitas) Vezi definitia »

este un principiu dinamic, care mana orice individualitate spre dobandirea unei desavarsiri dupa natura (firea) specifica a fierareia dintre ele. Acesta tendinta spre desavarsire, perfectiune, o putem constata in primul rand la fiintele organice, la plante, animale si, in sfarsit in gradul cel mai inalt la om, fiinta care e si cea mai capabila de perfectiune. Vezi definitia »

MENTALITÁTE s.f. Fel propriu în care gândește un individ, o colectivitate etc. [Cf. fr. mentalité]. Vezi definitia »

INEFABILITÁTE s.f. (Liv.) Însușirea a ceea ce este inefabil. [Cf. it. ineffabilità, fr. ineffabilité]. Vezi definitia »

VAPOROZITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este vaporos. – Vaporos + suf. -itate. Vezi definitia »