ATARAXÍE s.f. 1. (În filozofia antică greacă) Stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri. 2. (Med.) Stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții etc. [< fr. ataraxie, cf. gr. a – fără, taraxis – tulburare]. Vezi definitia »

AFIRMÁȚIE s. f. 1. enunț prin care se afirmă ceva. 2. (log.) judecată în care se enunță existența unui anumit raport între subiect și predicat. (< fr. affirmation, lat. affirmatio) Vezi definitia »

SCÓRIE, scorii, s. f. 1. Zgură. 2. Strat de oxid negru format la suprafața unei piese de oțel încălzite la temperaturi înalte. 3. (În sintagma) Scorie vulcanică = material provenit din lava vulcanilor incomplet degazificată în contact cu apa. – Din fr. scorie, lat. scoria. Vezi definitia »

PANFOBÍE s. f. stare de anxietate față de tot ceea ce se petrece în jur. (< fr. panphobie) Vezi definitia »

GERMINÁȚIE s. f. germinare. (< fr. germination, lat. germinatio) Vezi definitia »