raiá (raiále), s. f. – 1. Creștin care plătea impozit la turci și care trăia sub protecția legilor lor. – 2. Protectorat, teritoriu locuit de creștini, dar guvernat după legea turcă. – Mr. arăe. Tc. raya ‹ arab. re’aya (Șeineanu, II, 96; Ronzevalle 95), cf. ngr. ῥαïᾶς, alb. raië, bg. raja, it. raja. – Der. raelicesc, adj. (înv., propriu raialelor). Vezi definitia »

PÁRIA¹ s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște nici un drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. Vezi definitia »

VICÚNIA s. f. vigonie. (< sp. vicuña) Vezi definitia »

AQUITANIA, prov. istorică în SV Franței. În ev. med. regat, apoi ducat, disputat între Franța și Englia în sec. 12-15; în 1472 a intrat definitiv în componența regatului Franței. Vezi definitia »

CONTRARIÁ vb. tr. a șoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). (< fr. contrarier) Vezi definitia »