teoríe (-íi), s. f. – Sistem, doctrină. Gr. θεωρία (sec. XVIII, cf. Gáldi 260) și modern din fr. théorie. Der. teoremă, s. f., din fr. théorème; teoretic, adj., după germ. theoretisch; teoreticon, s. n. (manual de muzică religioasă), din gr. θεωρετιϰόν; teoretician, s. m., după fr. théoricien. Vezi definitia »

AUTOSCOPÍE s.f. Simptom al unor boli care constă în aceea că bolnavul crede că se vede pe sine însuși în fața lui. [< fr. autoscopie, cf. gr. autos – însuși, skopein – a privi]. Vezi definitia »

FIZIOCRAȚÍE s. f. Doctrină economică din secolul al XVIII-lea care susține că munca agricolă constituie unica sursă de bogăție. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratie. Vezi definitia »

admirație a semiților, (în special) a evreilor Vezi definitia »

LARINGECTOMÍE s.f. (Med.) Incizie, extirpare a laringelui. [Gen. -iei. / < fr. laryngectomie, cf. gr. larynx – laringe, ektome – tăietură]. Vezi definitia »