DERELICȚIÚNE s. f. (fil.) stare de însingurare și neputință, de împotrivire în fața unui destin amenințător și implacabil; sentiment al „aruncării” omului într-o lume indiferentă și ostilă. (< fr. déréliction) Vezi definitia »

REDUCȚIÚNE s. f. (jur.) restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților (donații, legate) făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori. (< fr. réduction) Vezi definitia »

GENUFLEXIÚNE s. f. îndoire a genunchilor. (< fr. génuflexion) Vezi definitia »

CIVILIZAȚIÚNE s.f. v. civilizație. Vezi definitia »

CONCREȚIÚNE s. f. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ◊ formațiune din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. (< fr. concretion, lat. concretio) Vezi definitia »