ACATALEPSÍE s.f. 1. (Med.) Deficiență a intelectului. 2. Nesiguranță în punerea diagnosticului. [Gen. -iei. / < fr. acatalepsie, cf. gr. a – fără, katalepsis – înțelegere]. Vezi definitia »

PELVIMETRÍE s.f. (Med.) Metodă obstetricală de măsurare a pelvisului; pelvigrafie. [Gen. -iei. / < fr. pelvimétrie, cf. lat. pelvis – bazin, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

UCRONÍE s.f. Teorie în filozofia culturii potrivit căreia evenimentele și faptele de civilizație din istoria omenirii s-au produs ca o consecință inevitabilă, dar nu previzibilă, a progresului continuu. (<fr. uchronie) Vezi definitia »

RECUZÁȚIE s.f. Recuzare. [Gen. -iei. / cf. fr. récusation, lat. recusatio]. Vezi definitia »

VECTOSCOPÍE s. f. observare pe ecranul vectocardiografului a figurii trasate prin deplasarea spotului luminos. (< fr. vectoscopie) Vezi definitia »