DEMARCÁȚIE s.f. Despărțire, separare, delimitare; demarcare. ◊ Linie de demarcație = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni. [Gen. -iei, var. demarcațiune s.f. / cf. fr. démarcation, it. demarcazione]. Vezi definitia »

TURCOFOBÍE s. f. ură maniacală față de turci. (< fr. turcophobie) Vezi definitia »

ALOCARPÍE s.f. (Biol.) Structura unui fruct rezultat prin polenizare încrucișată. [< fr. allocarpie]. Vezi definitia »

INTONÁȚIE s. f. 1. modulația vocii în timpul vorbirii. 2. (muz.) manieră de a intona un sunet cu vocea, sau cu un instrument. (< fr. intonation) Vezi definitia »

EREZÍE s.f. 1. Doctrină contrară dogmelor religiei (mai ales religiei creștine catolice) care este condamnată de biserică. 2. (Fig.) Rătăcire, abatere, greșeală, eroare. [Gen. -iei. / cf. fr. héresie, it. eresia, gr. hairesis – alegere]. Vezi definitia »