văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése Vezi definitia »

MANÉTĂ, manete, s. f. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.; manelă. – Din fr. manette. Vezi definitia »

FRÁZĂ s. f. 1. unitate sintactică din două sau mai multe propoziții în raport de coordonare sau subordonare. 2. (muz.) unitate a discursului melodic delimitată de două cadențe. (< fr. phrase) Vezi definitia »

spénță (-țe), s. f. – Suprataxă de încasat după impozite. – Var. spință, spenge. Lat. expensa, cf. v. sb. spenĭza, sb. spenče, spenza (Cihac, II, 357; Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este dubletul lui spese (var. speze), s. f. pl. (cheltuieli), din it. spese. Vezi definitia »

-LÁNĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) lână”. [< it., fr. lani-, cf. lat. lana]. Vezi definitia »