MIOMALACÍE s.f. Slăbire, ramolire a mușchilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myomalacie, cf. gr. mys – mușchi, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

MITOLOGÍE s.f. Totalitatea miturilor unei religii sau ale unui popor. ♦ Știință care cercetează originea și evoluția miturilor. [Gen. -iei, var. mitologhie s.f. / cf. fr. mythologie, it. mitologia, gr. mythologia < mythos – mit, logos – studiu]. Vezi definitia »

DISFAZÍE s. f. afazie. (< fr. dysphasie) Vezi definitia »

CACOFONÍE s. f. întâlnire de sunete discordante, neplăcute auzului; asociere de cuvinte care redau imagini, fapte neplăcute; cacofonism. (< fr. cacophonie, gr. kakophonie) Vezi definitia »

FITOCENOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază fitocenozele; fitosociologie. [Gen. -iei. / < fr. phytocénologie]. Vezi definitia »