DIFUZÓR s.n. 1. Dispozitiv folosit în radiofonie care transformă undele electrice în unde sonore prin punerea în vibrație a unei membrane plane sau a unui cornet; este folosit în dispozitivele de radiorecepție și în instalațiile de amplificare a sunetului. 2. Parte a unui carburator cu injecție unde se produce pulverizarea combustibilului. 3. Aparat folosit pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. diffuseur]. Vezi definitia »

SINCRONIZÓR, sincronizoare, s. n. (Biol.) Factor de ambianță care poate modifica unul dintre parametrii unui bioritm. – Din fr. synchroniseur. Vezi definitia »

fanfor, fanfori s. m. (înv.) persoană de naționalitate germană. Vezi definitia »

DESCĂLECĂTÓR, descălecători, s. m. (Înv.) Întemeietor de țară. [Var.: descălicătór s. m.] – Descăleca + suf. -ător. Vezi definitia »

AEROMOTÓR s.n. Motor acționat de vânt. [Cf. fr. aéromoteur]. Vezi definitia »