GENITÍV s.n. Caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. [Var. genetiv s.n. / cf. lat. genitivus, fr. génitif]. Vezi definitia »

RETROACTÍV, -Ă adj. Care are efect și pentru ceea ce s-a petrecut în trecut; (spec.; despre legi) care se aplică și pentru fapte din trecut. [Pron. -tro-ac-. / < fr. rétroactif, it. rettroattivo, cf. lat. retroagere – a face înapoi]. Vezi definitia »

FORMATÍV, -Ă I. adj. care servește pentru a forma. II. s. n. format (1). (< fr. formatif) Vezi definitia »

ESCESÍV, -Ă adj. v. excesiv. Vezi definitia »

EXCURSÍV, -Ă adj. cu caracter de excurs (1). (< fr. excursif) Vezi definitia »