AURÍCULĂ, auricule, s. f. (Anat.) Pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula. Vezi definitia »

morișcă, moriști s. f. 1. ( intl.) ceas. 2. (deț.) piatră de polizor legată cu ață, care prin învârtire se freacă de o bucată de oțel și produce scântei folosite la aprinderea țigărilor. 3. (peior.) gură. Vezi definitia »

PIONEFRÍTĂ s. f. nefrită purulentă. (< fr. pyonéphrite) Vezi definitia »

SUBRÁMURĂ s. f. sector de activitate subordonat unei ramuri. (< sub- + ramură) Vezi definitia »

pártă (-te), s. f. – 1. Panglică, colier de mătănii sau de medalii. – 2. Cingătoare. Mag. párta (Candrea). În Banat. Vezi definitia »