CHIURETÁJ s. n. chiuretare; raclaj. (< fr. curetage) Vezi definitia »

CAROTAJ (‹ fr.) s. n. Operație de determinare a naturii și a constituției stratelor scoarței terestre străbătute prin foraj, bazată pe analiza probelor (carotelor) sau pe măsurarea mărimilor fizice, caracteristice, ale rocilor străbătute. C. seismic = procedeu de c. bazat pe determinarea vitezei undelor seismice provocate prin explozii. C. magnetic = procedeu de c. bazat pe determinarea intensității de magnetizare sau a susceptibilității magnetice. C. radioactiv = procedeu de c. bazat pe măsurători de radioactivitate naturală sau provocată. Vezi definitia »

SUBETÁJ, subetaje, s. n. Strat sau succesiune de straturi care se caracterizează prin individualitate petrografică și paleontologică, alcătuind o subdiviziune a unui etaj geologic. – Sub¹- + etaj (după fr. sous-étage). Vezi definitia »

POLIZÁJ s.n. Polizare. [< fr. polissage]. Vezi definitia »

CLIȘÁJ s.n. (Poligr.) Acțiunea de a clișa și rezultatul ei; clișare. [Pl. -je. / < fr. clichage]. Vezi definitia »