HEXAREACTÓR adj., s.n. (Avion) propulsat de șase turboreactoare. [Pron. -re-ac-. / cf. fr. hexaréacteur]. Vezi definitia »

FOTOREZISTÓR, fotorezistoare, s. n. Material a cărui conducție variază în raport cu iluminarea. – Din engl. photoresistor. Vezi definitia »

jucător, jucători s. m. (intl.) martor mincinos. Vezi definitia »

VIBRATÓR, -OÁRE, vibratori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care vibrează, care produce vibrații, vibrant. II. S. n. 1. Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență; dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosită la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (2) a unui material. – Vibra + suf. -tor. Vezi definitia »

ÎNTINZĂTÓR, întinzătoare, s. n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. Băț, lemn la războiul de țesut, cu ajutorul căruia se răsucește țesătura pe sulul dinainte; întorcător, încordător. Întinde + suf. -ător. Vezi definitia »