fiáră (fiáre), s. f. – Animal sălbatic, bestie. – Mr. hiară. Lat. fĕra (Pușcariu 601; Candrea-Dens., 582; REW 3264; DAR); cf., it., sp. fera, fr. fier. – Der. fieros, adj. (feroce, crud), creație artificială (sec. XIX), pe baza fr. féroce; fieroșie, s. f. (ferocitate), termen literar; fioros, adj. (feroce; înspăimîntător, cutremurător), cuvînt identic cu fieros, însă popular și modificat prin confuzie cu fior (ultimul sens este artificial și literar; totuși dicționarele îl derivă pe fioros de la fior). Fieratec și înfieratic, adj. (sălbatic, crud), par a fi der. personali ai lui Dosoftei (sec. XVII). Vezi definitia »

ȚISTUITÚRĂ, țistuituri, s. f. Țistuială. [Pr.: -tu-i-] – Țistui + suf. -tură. Vezi definitia »

BIOPLÁSMĂ s.f. Materie organică vie care intră în constituția tuturor viețuitoarelor. ♦ Substanță vie a celulei. [< fr. bioplasme, cf. gr. bios – viață, plasma – formație]. Vezi definitia »

Formă (doctrină)de logică modală ce constitue o parte a logicii ce studiază legile de raționare în care intervin pe lângă propozițiile asertorice, propoziții de forma:„Este posibil p”; „Este necesar p”; „Este imposibil p”; „Este contigent p”. Logica formală a fost fundemantată pentru prima dată de Aristotel în localitatea STAGIRA (locul în care s-a născut), cetate în Grecia antică situată in Nord-Estul peninsulei Halkidiki. STAGIRA a fost fondată in anul 655 î.H. de coloniștii ionieni din Andros. Vezi definitia »

PEPTÍDĂ s. f. compus natural sau sintetic din desfacerea hidrolitică a proteinelor. (< fr. peptide) Vezi definitia »