MINOTÁUR s.m. Ființă fabuloasă imaginată cu cap de om și trup de taur. [Pron. -ta-ur. / < fr. minotaure, cf. Minotaur – monstru mâncător de oameni, ucis de Teseu]. Vezi definitia »

pur si simplu Vezi definitia »

ponciúr, -ă, adj. (reg.) (persoană sau privire) încruntată. Vezi definitia »

bárbur, bárburi, s.m. (reg.) 1. partea de jos a tăișului securii, a cuțitului. 2. cep sau cui la obada roții. 3. parte lărgită in triunghi la cămășile țărănești Vezi definitia »

PORTE-BONHEUR s.n. invar. (Franțuzism) Obiect considerat ca aducător de noroc celui care-l poartă; amuletă, talisman. [Pron. port-bon-ör. / < fr. porte-bonheur]. Vezi definitia »