SEMĂNÁ¹, sémăn, vb. I. Tranz. 1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil, pentru a o face să încolțească și să răsară; a însămânța. ♦ (Înv.) A vârî în pământ, a îngropa. ♦ (Pop.) A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare. 2. A pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi. 3. Fig. A răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc. – Lat. seminare. Vezi definitia »

Zona a locuintei (incapere separata, eventual) utilizata pentru depozitarea hainelor, a accesoriilor vestimentare etc. Daca spatiul o permite, se poate utiliza pentru imbracat / dezbracat (dressing – undressing). Din engleza: „to dress – a imbraca”. Vezi definitia »

ÎNSĂRCINÁ, însărcinez, vb. I. Tranz. 1. A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni; a da cuiva o sarcină. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcină. 2. A face ca o femeie să devină gravidă. – În + sarcină. Vezi definitia »

ȘABANÁ, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii la curțile domnești. [Var.: șavaná s. f.] – Din tc. șebane. Vezi definitia »

TUNÁ, tun, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranz. impers. (Reg.; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. Intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranz. (Înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Lat. tonare. Vezi definitia »